Opinie Mădălin Munteanu / De la Demollari la Dugarry, de la Hitzfeld la Iordănescu

mar, 15 decembrie 2015

Sâmbătă, după 8 ani, România s-a aflat iarăși într-o urnă adevărată, după aproape un deceniu ne întoarcem la un turneu final, dar suntem mai speriați ca niciodată.

După ce Platini (încă aflat în libertate) a schimbat sistemul fotbalului european, atât între cluburi, cât și între națiuni, calificările au devenit extrem de compacte, dar mult mai lejere. Am trecut prin fazele eliminatorii cum am făcut-o, iar începând de sâmbătă, sorții ne-au aruncat în grupă cu Franța, țara gazdă, Albania și Elveția. Campionatul s-a transformat, iar vara viitoare vom avea nume care acum 10-12 ani nu visau nici măcar faza barajelor.

VEZI OPINIE DANIEL NAZARE

Ca de obicei, am reușit să transformăm grupa noastră în bau-bau, deși dacă luăm la întrebări orice altă națională, foarte puține ar spune nu unui careu cu asemenea nume. Dar cu toate acestea ne temem. Cu francezii avem amintiri neplăcute, ne-am întâlnit la două din precedentele trei campionate europene. În 96, la Newcastle, pe (încă la vremea aia) St. James Park, Stelică ieșea aiurea la o centrare, iar Dugarry trimitea în poartă cu capul de la aproape 16 metri. A fost o grupă în care singura amintire frumoasă o reprezintă golul lui Răducioiu în poarta Spaniei.

Ne-am întâlnit cu ”cocoșul” și în 2008, când la Zurich s-a dormit timp de 90 de minute. Piți a băgat autobaza, iar Domenech nu a avut în tot mandatul vreo idee, așa că acel 0-0 a fost logic. Acum, la 8 ani distanță, vom deschide turneul pe Saint Denis, vom juca în deplasare, dar fără presiune. Francezii vor juca cu toate camerele pe ei, sunt echipa gazdă, deschid turneul și nu își permit vreun pas greșit, dar istoria e cu noi. Din 1992 până în prezent, doar Belgia, țara gazdă (alături de Olanda) în 2000, a deschis turneul cu o victorie, un 2-1 cu Suedia, când Goor și Mpenza au marcat, iar Mjyalby nu a putut decât să reducă din handicap. În rest, eșecuri sau egaluri.

Cu Elveția povestea este mai complexă, face parte din cea mai puțin importantă înfrângere din SUA, chiar dacă a fost cea mai usturătoare. Hagi a deschis scorul, apoi cursele lui Hottinger și execuțile lui Sutter au reușit să îl scoată din minți pe același ”Puiu” Iordănescu, dar cu 22 de ani mai tânăr. După meciul acela, ”Arnold” Stelea a fost trecut pe linie moartă, iar Prunea a devenit portarul naționalei de la acel turneu final, iar de acolo povestea deja a fost spusă de prea multe ori. Poate deznodământul era altul dacă Stelică era lângă Kennet Andersson la centrarea aceea, dar poate tot el nu scotea șutul lui Balbo din optimea cu Argentina.

La două decenii distanță, Elveția e plină de macedoneni, kosovari, dar și câțiva albanezi. Neutralitatea specifică acestora au transformat țara într-un continuu paradis financiar într-o lume se scufundă în credite, iar procesul de globalizare, ajuns și în fotbal, a făcut din Elveția o selecționată diversă. Îi vedem zmeii grupei, dar uităm de faptul că Ottmar Hitzfeld și-a agățat celebrul palton în cui, iar locul acestuia a fost luat de Vladimir Petković, născut la Sarajevo și care a condus ultima dată Lazio, a luat Cupa Italiei cu aceștia, dar a fost dat afară la doar 6 luni după. S-au calificat de pe locul doi dintr-o grupă cu Anglia și Slovenia, dar doar după un meci suspect cu fosta noastră adversară din preliminarii din 2002, o victorie cu 3-2, după ce în minutul 80 era 0-2.

Iar ultima echipă din grupă e Albania. O știm din 3 motive:

1) Sulejman Demollari – un străin dintr-o listă destul de strânsă a jucătorilor VALOROȘI străini ce au jucat pe prima scenă a fotbalului nostru.

2) La ei joacă fostul coleg a lui Radu Ștefan de la Lazio, Lorik Cana, dar și Xhaka, fratele mai slab al cunoscutului fotbalist ce reprezintă Elveția. Amândoi sunt născuți la Basel, dar vor reprezenta națiuni diferite, exact ca frații Boateng.

3) Răzvan Lucescu a făcut 1-1 cu ei la Piatra Neamț.

Dacă mai adăugăm că încă se fac petiții ca ei să fie dați afară de la turneu după ce se presupune că au aranjat meciul cu Armenia, am putea să ne facem în mare o idee despre ce grupă vorbim.

Pentru o echipă din primele 12 locuri ale lumii, cum în mod curios, ne aflăm și noi, această grupă e una destul de ușoară. La ultimele două trei Euro la care am participat, de fiecare dată am făcut parte din grupa morții, iar acum 16 ani chiar am ieșit entuziasmant din ea.

Vom avea 6 luni de pregătire, dar și 6 luni în care vom asculta povești de cât de grele ne sunt adversarele, dar cumva e normal, nu? Parcă și Feroe era bau-bau.

munteanu

de Mădălin Munteanu

 

mail: madalin.munteanu@ilfovsport.ro
twiter: Mădălin Munteanu

Comments are closed.