Replay / Povestea Fotbalului din Câmpia Vlăsiei

mar, 07 iunie 2016

Un istoric general al apariţiei şi dezvoltării în timp a fotbalului ilfovean, preambul al unui serial dedicat echipelor importante din judeţ ce urmează să apară în numerele viitoare ale IlfovSport.

Aşa cum s-a putut afla şi cu alte ocazii din paginile revistei noastre, localităţile situate în actualul judeţ Ilfov aveau o mică anvergură în deceniile trecute, fiind recunoscute doar prin potenţialul lor agricol şi vag prin cel turistic (mai ales Snagovul). Ele se aflau în umbra destul de densă a Capitalei, astfel încât pentru cei mai ambiţioşi dintre locuitorii acestora idealul în viaţă era acela de a deveni bucureşteni.

Cei care ne-am adâncit de ceva vreme în fenomenul fotbalistic am putut constata că şi sportulrege poate fi o oglindă a vieţii social-economico-politice. E lesne de înţeles că aceste mici aşezări nu puteau însemna nimic nici în sport, logic, așadar, nici în fotbal. În aceste rânduri vrem să prezentăm un istoric general, însă comasat al apariţiei şi dezvoltării echipelor ilfovene în primplanul fotbalului nostru, aceasta însemnând cele trei divizii A, B şi C, devenite de ceva timp ligi, 1, 2 şi respectiv 3.

Pionierele
Abia pe la începutul anilor ’70 a apărut prima echipă din zonă în eşalonul al treilea, fiind însă un caz cu totul izolat. Este vorba despre Sportul Ciorogârla, care a şi reuşit „performanţa” de a retrograda de două ori consecutiv din Divizia C, şi nu oricum, ci de fiecare dată de pe ultimul loc! Cum a fost posibil?
Păi, la prima retrogradare a fost salvată de schimbarea sistemului competiţional, când a fost mărit numărul formaţilor, însă în sezonul următor a recidivat, nemaiputând primi vreun alt „colac”.

Chiar dacă în denumirile lor oficiale era trecut Bucureştiul, este binecunoscut faptul că Danubiana şi Viscofil, din toate punctele de vedere (stadioane, uzinele deţinătoare, suporteri etc.), aparţineau comunei Popeşti- Leordeni, motiv pentru care leam considerat drept parte din judeţul Ilfov. Au fost două echipe importante ale eşalonului terţ a căror participare nu avea cum să treacă neobservată. Iar derby-urile dintre ele, prin rivalitatea existentă, dădeau multă culoare seriei din care făceau parte. Danubiana chiar a izbutit să facă marele pas spre eşalonul secund, asta în anii post-ceauşişti, însă paradoxal, această culme a per formanţei sportive pentru „cauciucari” avea să coincidă cu sfârşitul asociaţiei, căci din lipsa fondurilor a fost „înghiţită” de Astra Ploieşti, la acea vreme un „no name”, însă unul înstărit, participând pentru un sezon în „B” sub denumirea de AS Ploieşti Danubiana. De fapt, Danubiana şi Viscofil se regăsesc în cele 1.256 de intreprinderi mari şi mijlocii identificate de a fi fost distruse nemilos în perioada p os t d e c e m b r i s t ă d e c ă t r e criminalii economici ai naţiunii noastre, în cârdăşie cu guvernele acestei perioade care n-au luat vreo măsură pentru a stopa acest masacru. Iar odată cu ele au fost îngropate, printre altele, şi grupările sportive pe care le susţineau.

Screenshot (12h 57m 56s)IUPS Chitila a fost o altă echipă cu însemnătate în al treilea eşalon, izbutindu-se construirea unei echipe competitive care la un moment dat chiar a luptat pentru promovare. Deschizătoarea de drumuri spre performanţe superioare a fost Sportul 30 Decembrie, despre care am scris pe larg întrun număr din 2013 al publicaţiei noastre, devenind în 1987 prima echipă din actualul spaţiu ilfovean care a promovat în eşalonul secund, acolo unde timp de patru sezoane a avut un comportament remarcabil, într-al cincilea însă fiind la rându-i răpusă de mai sus amintitul val distrugător pentru economia noastră. Aşadar, aceste cinci echipe e n u m e r a t e î n t r – o o r d i n e cronologică a apariţiei lor, Sportul Ciorogârla, Viscofil, Danubiana, Sportul 30 Decembrie şi IUPS Chitila, pot fi considerate pionierele fotbalului ilfovean.
Anii „tranziţiei”

În perioada imediat postceauşistă, sistemul competiţional, în special la eşaloanele 2 şi mai ales 3, a suferit unele schimbări s truc turale, micşorându- se astfel numărul de echipe. Acest fenomen, în combinaţie cu socialeconomicul, a afectat şi fotbalul din fostul SAI (Sectorul Agricol Ilfov), în acest răstimp consemnând cu tristeţe multe „înmormântări”, inclusiv şi printre sus-menţionatele pioniere. S-au încercat diverse modalităţi de a fi ţinute în viaţă, inclusiv prin fuziuni, cum a fost cazul Sportului 30 Decembrie cu Rapid Braniştea, totul dovedinduse finalmente zadarnic. Este adevărat, de Viscofil s-ar putea spune că încă mai trăieşte, dar prin mutarea sa la Domneşti şi-a pierdut identitatea. Un caz interesant a fost Fulgerul Bragadiru, club finanţat de un om de afaceri din zonă, care însă s-a întins mai mult decât o-a fost plapuma, investind şi la o prim-divizionară, Rocar, astfel încât a ajuns în cele din urmă să le piardă pe amândouă.

Screenshot (12h 57m 49s)Probabil că dacă s-ar fi concentrat doar pe Fulgerul, aceasta ar fi devenit prima echipă ilfoveană ajunsă în primul eşalon.
Şi aşa a promovat, însă ca AEK Bucureşti, nume preluat din returul acelei ediţii, când a şi fost preluată de un alt investitor. Despre alte echipe din acea perioadă se poate spune că au murit înainte de a se naşte, trecerea lor prin eşaloanele superioare ale fotbalului românesc fiind pasageră. De altfel, în paginile de faţă am făcut o trecere în revistă a tuturor echipelor din Ilfov care s-au intersectat cu primele trei ligi.
Primarii microbişti Multe dintre comunele mari ale redevenitului judeţ (ca de altfel în multe alte zone ale ţării) s-au transformat peste noapte în oraşe! Aceasta, printre altele, însemna apariţia unor primării mai puternice, cu bugete mai mari, ceea ce avea să fie în folosul fotbalului, cu condiţia ca atât prin preajma acestor instituţii, dar şi a cluburilor să fie oameni eficienţi, care însă să aibă măcar un dram de bunăcredinţă. Este de la sine înţeles că primordial era ca respectivii edili să fie pasionaţi de sport. Dezvoltarea sectorului imobiliar din zonă a fost principalul factor care a dus la mărirea bugetelor locale.

CS Otopeni a devenit prima asemenea reţetă de succes, având onoarea să fie cea dintâi echipă ilfoveană ajunsă pe prima noastră scenă. Mai mult, în cadrul acestui club a activat şi o secţie de baschet cu rezultate notabile. Din nefericire, proiectul nu a ţinut prea mult, şi asta nu din cauza faptului că a rezistat doar un sezon în Liga I, ci pentru că înaintea începerii sezonului actual a trebuit să stingă luminile şi să pună lacătul, din cauza problemelor financiare gruparea autosuspendânduse din eşalonul secund. Şi Concordia Chiajna a fost o reuşită. E drept, la start a ars nişte etape, ajungând în al treilea eşalon nu din punct de vedere competiţional, ci prin preluarea unui loc oferit de Argeşul Mihăileşti. În cele din urmă, însă, a avut o ascensiune rapidă până în Liga I, unde deocamdată rezistă, e drept ultima oară doar datorită cocoţării peste cadavrul Rapidului. Atât la Otopeni, cât şi la Chiajna, generatoarele de impuls au fost primarii acestor localităţi. Pe prima scenă a mai ajuns şi Victoria Brăneşti, care a avut promovări consecutive până sus, performanţă ce avea, paradoxal, să-i fie fatală propriei existenţe, s u c o m b â n d i m e d i a t d u p ă retrogradarea în L2. Un exemplu pe care nu-l putem alătura celorlalte două, aici lucrurile ţinând mai mult de întâmplare decât de elaborare, fiind ca un balon de săpun umflat care la un moment dat s-a spart. Constatând aceste isprăvi ale omologilor lor, au încercat şi alţi primari (vezi Snagov sau Buftea) să le imite, însă din diverse motive n-au avut aceeaşi anvergură.

Screenshot (12h 57m 41s)Î n s e z o n u l a c t u a l , p r i n t r e protagonistele seriei I a eşalonului secund sunt două echipe din Ilfov,
una dintre ele, ACS Berceni, fiind tot o iniţiativă a primarului respectivei localităţi. Cealaltă, FC Clinceni, este o soluţie de supravieţuire de care am mai amintit în rândurile noastre. CS Buftea, care nu mai dispunea de susţinere în localitatea al cărei nume îl reprezenta a trebuit să se mute la Clinceni, acolo unde factorii zonali aveau mai multă deschidere către fenomenul fotbalistic. Astăzi s-a ajuns la o situaţie
de neimaginat în urmă cu treidecenii, ca echipele din Ilfov să le depăşească numeric pe cele din Capitală, la nivelul primelor trei eşaloane! Explicaţia acestui fenomen nu este greu de găsit: în timp ce grupările bucureştene au rămas fără niciun fel de sprijin din motive sociale ec o n o m i c e , c ă z â n d astfel pe rând ca nişte popice (foarte aproape de o asemenea situaţie apocalipitică aflânduse şi un club de mare tradiţie şi popularitate precum Rapid), doborâte de nevoi, cele din aceste localităţi ilfovene au măcar o primărie care să le dea un dumicat de pâine, mai albă sau mai neagră, în funcţie de posibilităţi

Articol scris în numărul 23 al Revistei IlfovSport.

Toma de Razvan Toma

mail: razvan.toma@ilfovsport.ro

Blog: Razvan Toma

6 de comentarii pentru "Replay / Povestea Fotbalului din Câmpia Vlăsiei"
  1. dan spune:

    sa reunit cs afumati astazi cati jucatori au plecat si cati jucatori au venit noi ca a inceput perioada de transferuri de 1saptamana si nu ati anuntat nimic de afumati

  2. bum spune:

    Su plecat multi si a venit unul

  3. dan spune:

    multumesc mult

  4. dan spune:

    afumatiul a facut ceva transferuri sau nu a adus nici un jucator nou va rog spunetimi si mie ce jucatori au venit noi in vara asta la afumati si ce jucatori au plecat din lot din cei vechi care erau in liga a3a si am inteles ca a adus un portar batran care a jucat la branesti in liga a1a cum il cheama pe acel portar

  5. Stefan spune:

    Nu a venit nici un portar batran din cate stiu eu

  6. dan spune:

    dar ce jucatori au venit noi si cati au plecat sti cumva stefi