Naționala masculină de handbal a pierdut, în această seară, meciul cu Belarus, scor 22-32, înfrângere care anulează orice șansă de calificare la Campionatul European din 2018 (partida s-a desfășurat la Craiova). Nu este deloc o surpriză, pentru că tricolorii, în ciuda faptului că au avut două victorii în această campanie de calificare, cu Belarus în deplasare și cu Polonia acasă, n-a arătat niciodată ca o echipă veritabilă – tricolorii au fost mai mereu individualiști, n-am văzut niciodată implicare maximă, dedicație, ambiție, ca să nu mai spun că ideile de joc au fost mai mereu previzibile, în fața adversarilor.

Odată cu sosirea antrenorului spaniol Pascual-Fuertes Xavier, în 2016, sosire anunțată cu surle și trâmbițe și așteptată cu pâine și sare, la capătul unui covor roșu, ne-am fi dorit ca ceva să se schimbe, să nu mai vedem acea mediocritate și suficiență, acea neimplicare și lipsă de sacrificiu, ”atu-uri” de care naționala noastră nu se poate lipsi. A fost la început un oarecare entuziasm, datorat schimbării, după care s-a revenit la normal. E firesc, pentru că nici Pascual nu s-a omorât cu firea, să stea mai mult în România, să vadă meciuri, să facă selecții peste selecții, să-și explice strategia, dacă o avea vreuna, pentru handbalul românesc. În plus, și el a avut mari eșecuri la echipe sa de club, FC Barcelona, cu care a pierdut meciuri importante în Final Four, fapt care i-a afectat grav moralul.

Putem spune că s-a ales prafu’ şi de calificarea asta, deci tricolorii n-au program interesant nici în 2018, poate cine știe ce la ce cupe de carton să-și mai încerce puterile, unde să bată Italia, Kosovo sau Israel. Nu asta ne supără, ci faptul că bani grei s-au cheltuit în această campanie: avem un staff de opt persoane, din care doi sunt spanioli, selecționerul și antrenorul cu portarii, pentru care Federația le asigură casă, masă și salarii de mii de euro. De altfel, și conducerea Federației se scaldă în bogăție, aprobându-și salarii de zeci de mii de lei, din banii românilor, care-și plătesc conștiincios taxele și impozitele la stat – președintele Dedu are 22.832 lei, mai mult decât președintele țării (18.800 lei), secretarul general Bocan are 9.628 lei, persoana de la juridic are 7.004 lei, dar nu mai face față proceselor în care este implicată Federația, prin încălcarea regulamentelor proprii și a legilor acestei țări, iar lista poate continua. Putem spune că banii noștri se duc în buzunarele strănilor, dați cu mână largă de cei care nu merită să conducă handbalul românesc!

Ceea ce a făcut Pascual la naționala de seniori, adică să rateze o nouă calificare la o competiție majoră, putea să facă orice antrenor român, fie el și de minihandbal. Nu știu cum de tehnicienii din România nu se revoltă, pentru că sunt umiliți în propria țară, pentru că sunt desconsiderați de propria Federație. Este adevărat, Pascual a adus ceva jucători noi la lot, pe Pavel, pe Thalmaier, pe Rotaru, pe Capotă, handbaliști care n-au schimbat, însă, cu nimic fața naționalei noastre, buni, poate, pentru cluburile de la care provin, dar mai puțin eficienți pentru a evolua într-o națională. Pascual are țintă Olimpiada de la Tokio, din 2020, dar în ritmul în care a-nceput, cu siguranță că vom vedea și aceste jocuri la televizor, așa cum facem din 1992 încoace (JO de la Barcelona, locul opt pentru tricolori).
Ionel Pană