”Cât de cat ok, articolul (n.n. se referă la articolul din 17 iulie, Gimnasta Ștefania Orzu, o schiloadă de care nu se mai interesează nimeni) , dar totusi cuvantul schiloadă se aseamană cu slabă, probabil ați vrut să scrieți șchioapă; nu am 4 sau 5 operații, ci am avut două și urmează a treia, în care mi se va pune o proteză de cap femural; tot ce vreau este să mă fac sănătoasă cât mai repede; a, da, și să recunoască cei care au greșit, nu cred că e atât de greu, oameni buni… pot să spun că în decembrie 2015, când am plecat de la Izvorani, eram mai bine decât acum”.

Ștefania, chiar așa am vrut să scriu, schiloadă, pentru că este cuvântul care exprimă cel mai bine situația ta actuală – adică ai un membru mutilat, anchilozat, ești o infirmă, nu trebuie să ne ferim de realitate, pentru că marea familie a gimnasticii românești, chiar lumea întreagă, trebuie să știe prin ce chinuri treci și cine te-a mutilat, în cadrul antrenamentelor de la Izvorani. Și te rog sa ma ierți că n-am știut că ai făcut doar două operații, iar acum urmează a treia, dar toate veștile care îmi parveneau despre tine, de la persoane din gimnastică, vorbeau despre recuperarea prelungită în care te afli, dar și despre intervențiile chirurgicale avute și următoare – recunosc, documentarea n-a fost tocmai perfectă.

Am vrut să aflu ce presupune o proteză de cap femural, ce mobilitate îți oferă și cât de normală va fi viața ta, după această a treia intervenție chirurgicală. Am primit informații precise, de la un prieten doctor, care a fost destul de optimist: ”Un pacient cu un astfel de diagnostic își poate recăpăta mobilitatea chiar și în proporție de 90% – depinde de vârstă, de momentul operației, de deprecierea până la momentul intervenției, de mâna celui care operează, de tipul de protează ales. În cazul în care opțiunile sunt corecte, pacientul are șanse să fie binișor. Dacă vreți să știți cum s-a ajuns aici, sunt mai multe cauze – fie prin necroză de cap femural, fie prin artroză avansată, fie prin fractură de col femural”.

Și toate acestea au avut loc în cadrul lotului olimpic de gimnastică feminină, acolo unde sportivele nu aveau mai mult de 12-13 ani și care fuseseră aduse pentru a aduce aur, mult aur pentru România, de la Olimpiada de la Rio. Pretenții justificate, spunem și noi, din moment ce toate cele 19 selecționate erau cele mai valoroase gimnaste din țară, fete care făceau, multe dintre ele, chiar patru aparate, și care primiseră aprecieri interne și internaționale, pe la diferite concursuri de anvergură. Ba mai mult, antrenorii coordonatori erau Octavian Bellu și Mariana Bitang, antrenori care dovediseră de atâtea ori că se pricep să scoată campioni. Din nefericire, Bellu și Bitang, cât și ceilalți tehnicieni care completau staff-ul tehnic, Adela Popa, Ioan Coroiu și Lucian Sandu, și-au bătut joc de sportivele României, le-au umilit, le-au înfometat și le-au aplicat rele tratamente, toate acestea cu bună știință și programat, din moment ce aproape treisferturi din gimnastele lotului de la Izvorani au suferit accidentări și operații, ba chiar și consiliere psihologică, până când ciclul olimpic s-a încheiat (09.12.2015).

Și vă pun la dispoziție doar câteva exemple:
– Mădălina Blendea a fost bruscată și i-a fost ruptă mâna, a făcut infecție, fata a semnalat că nu este tratată, iar mama gimnastei a venit de urgență la Izvorani și a luat-o fără să dea socotoeală nimănui
– Paula Tudorache a avut probleme și la mâini, și la picioare, a făcut ceva operații, pe banii părinților
– Diana Bulimar a făcut osteocondrită disecantă, tot un fel de necroză la articulații
– Andreea Munteanu, a avut probleme și la mână, dar a fost făcută și de cap, chiar dacă ea a dovedit că are stofă de performeră – a devenit dublă campioană europeană, în 2014 și 2015, dar pentru antrenorii de la Izvorani, cu Bellu în frunte, asta nu a însemnat nimic. I s-au diminuat toate meritele, fiind umilită în fața întregului colectiv, fapt care a contribuit la o cădere psihică explicabilă și normală, la vârsta ei. Andreea a demonstrat că n-a fost niciodată labilă psihic, așa cum a făcut-o și președintele Adrian Stoica, într-o discuție cu subsemnatul, anul acesta absolvind examenul de Bacalaureat, cu brio, chiar. Același succes l-a avut Andreea și la examenul auto, ea fiind printre primele și la scris, cât și la proba de conducere
– Ștefania Stănilă a avut și ea probleme psihologice, în timpul cantonamentului de la Izvorani
– Andra Stoica, de la Giurgiu, a fost accidentată la picioare
– Cristina Vrabie, multe probleme și la mâini, și la picioare
– Asiana Peng a avut probleme la cot, dar a fost în pericol să fie și ea mutilată pentru toată viața, pentru că Adela Popa o punea mereu să alerge cu saci de nisip puși la gleznă, după ce gimnasta își relaxa mușchii în butoiul cu gheață
– Ștefania Orzu pare să fie cel mai rău lovită, pentru că doctorița de la lot, o anume Dobranici, n-a luat în seamă durerile fetei și a lăsat-o să ajungă în faza terminală. Orzu a scăpat ca prin minune, dar chinurile ei sunt fără margini

Poate că vreodată cineva va face o anchetă serioasă, să afle ce s-a întâmplat cu aceste fete, de ce au fost maltratate mai ceva ca în lagărele din vremea naziștilor. Și totul trebuie să înceapă de la Federație, acolo unde trio-ul Stoica-Apolzan-Grigoraș a asistat impasibil la decimarea unui lot întreg. Avem și vești bune, adică au scăpat nevătămate, fizic și psihic, Holbură, Stanciu, Ciurusniuc, Teodoru și Iridon – cum de s-a întâmplat asta, cred că a fost doar o minune divină!

În augus sunt noi alegeri, iar Stoica, Apolzan și Grigoraș mai vor odată, adică să mai stea patru ani în fruntea gimnasticii românești, s-o pună definitiv pe butuci. Credem, însă, că cei care votează și-au dat seama de manageriatul prost și dezinteresat al trio-ului și trebuie să-i treacă pe linie moartă, să se odihnească, sunt destui tineri care ar putea să lea ia locul și să repună gimnastica pe făgașul normal. (Ionel Pană)