Tricolorele au sfârșit ca armata lui Napoleon, în mlaștinile neputinței…

vin, 15 iulie 2016

Chiar dacă meciul s-a încheiat apoteotic pentru noi, cu două goluri consecutive semnate de căpitanul Cristina Laslo, armata tricolorelor a ajuns, la fel ca cea a lui Napoleon, în mlaștina înfrângerii, a neputinței, a neștiinței, mai degrabă, toate provocate de un staff tehnic care nu a știut când să sune goarna adunării, la propriu – vorbim de Campionatul Mondial de handbal feminin U20, de cele șase victorii, de egalul cu germania, dar și de înfrângerea în fața Danemarcei, din Rusiei, Moscova!

Nu vom descrie meciul din semifinale, cine iubește handbalul a văzut partida pe Eurosport 2, vom face, doar, câteva considerații pe marginea pregătirii acestei întâlniri, a organizării atacului, în mai multe variante, dar mai ales a apărării avansate sau în linie, în funcție de exprimările adverse.

Ne-am întristat de accidentarea Biancăi Bazaliu, înainte de venirea în Rusia, dar mulți spun că prin lipsa tunarului, tricolorele s-au descătușat și au îndrăznit și ele să caute poarte și chiar să înscrie pentru șase victorii și un egal, câte au fost până la înfrângerea cu Danemarca. Vina o poartă, firește, banca tehnică, cei care le-au obligat pe fete să joace pentru Bazaliu, să se pregătească pentru Bazaliu, să nu gândească mai mult ca Bazaliu…

Și dacă n-a mai fost tunarul de pe stânga, totul a căzut pe umerii Cristinei Laslo, în mod special, care a primit sarcini în plus, prin lipsa lui Bazaliu. În meciul împotriva Danemarcei, ca de altfel în toate celelalte întâlniri, Cristina Laslo a fost responsabilă cu golul, cu pasele decisive, cu stabilirea schemei de atac – după opt meciuri consecutive, în care n-a avut odihnă, Laslo a ajuns liderul în clasamentul eficacității, ea are cele mai multe pase de gol și tot ea este printre primele la numărul de blocaje, pe semicercul propriu, ea, tot mereu ea…

Ei bine, contra Danemarcei, Laslo a fost demon, pentru că a a ratat din poziții ideale, pentru că a scăpat de câteva ori mingia din mână, aceasta ajungând la adversare, pentru că a tras pe lângă poartă și în bară, pentru că nici de la șapte metri n-a fost eficace – am numărat toate aceste greșeli ale Cristinei și am ajuns la un număr impresionant, 20, prea multe într-o astfel de încleștare importantă. Este adevărat, a și înscris de opt ori, dar eficacitatea ei a fost una slabă, care n-a ajutat prea mult echipa. Cristina a fost obosită, i-a tremurat mâna de la începutul partidei, iar antrenorul n-a avut inspirația s-o lase pe bancă, să schimbe partitura tactică. Sunt convins că nu avea un Plan B, așa cum se obișnuiește…

Și totuși, am putea spune că am fost aproape, mai ales că diferența de doar trei goluri arată că în teren au fost forțe sensibil egale, dar nu sunt de acord nici cu această idee – dacă în poarta noastră nu s-ar fi aflat Yulya Dumanska, probabil că înfrângerea ar fi fost una cu adevărat usturătoare, profilată chiar din prima repriză. Fosta portăriță din Baia Mare a scos din start 4-5 goluri ca și făcute, și așa ne-a ținut în viață. În timp ce Dumanska apăra lovituri de penalitate, Laslo le rata cu nonșalanță, pe cele puține, primite de la arbitrii întâlnirii.

Și cand capitanul nu dă randamentul așteptat, firește că demoralizează întreaga garnitură – nici Alina Ilie n-a fost în apele ei, nici Polocoșer n-a inventat mare lucru, cat despre extreme, în special Florența Ilie, acestea nu s-au conectat la tensiunea jocului, făcând doar act de prezență. Mai mult, Florența și-a lovit propria echipă sub centură – la scorul de 20-22, a avut șansa golului de pe extremă, care putea să aducă tabela doar la un gol în favoarea adversarelor, adică 21-22. Dar ea a ratat ca de obicei ( am urmărit-o în dese rânduri pe handbalistă, este în obiceiul casei să rateze din cele mai ușoare poziții și în momente cheie…). Pe contraatacul danezelor, Florența a revenit mai greu pe propriul semicerc, apărătoarele noastre au făcut fault, ca să apere golul de pe partea Florenței, s-a dat eliminare, iar danezele au și marcat golul 23, ba chiar l-au reușit și pe cel de-al 24-lea!

Dar să nu punem totul pe seama unei ratări, pentru că la eșec a contribuit din plin și staff-ul tehnic – am tot spus și la celelalte partide, mă refer la cele mai intense, că ai noștri antrenori iau timpul de odihnă parcă pentru a-i revitaliza pe adversari și a-i băga în joc! Așa a fost și cu Germania în grupe, și cu Japonia în optimi, ba chiar și cu Croația, în sferturi de finală

Împotriva Danemarcei, ultimul timp de odihnă al naționalei noastre ne-a dus în jos, nicidecum în sus – era 20-17 pentru daneze, dar veneam tare din urmă, reușisem golul 17, Dache a interceptat și mergea de una singură spre gol, era optimism, iar pe fondul ăsta de revenire au apărut încă două goluri în dreptul naționalei noastre. Era 22-20 și aveam și atacul, unul care era gata să fie început de Laslo, în fața unor adversare derutate – din păcate, fluierul arbitrilor a pus capăt intențiilor fetelor, pentru că că tehnicienii noștri ceruseră timp de odihnă!

După vorbele care, și-așa, n-au fost ascultate și respectate de nimeni, la revenirea în teren Laslo și-a arătat nemulțumirea de acest timp de odihnă – a simțit și ea că nu trebuia acum, exact cînd adversarele erau pe tobogan. La reluare, Florența Ilie a ratat, pe contraatacul advers a fost un fault de eliminare și gol pentru Danemarca! În rest, este istorie – la 27-23 ratează și Ostase, iar Laslo își maschează greșelile din tot meciul cu două goluri superbe, iar tabela se oprește la 28 – 25 pentru adversare! Danemarca merge mai departe, pentru că jucătoarele au greșit mai puțin, dar și pentru că au avut un staff tehnic mai competent.

La fel ca împăratul Napoleon, Cristina Laslo și-a dus armata în mlaștinile înfrângerii – a pierdut bătălia unei întregi generații, așa cum a făcut și Napoleon, pe câmpurile de la Waterloo. Eu o arăt cu degetul pe Cristina, pentru că știu că-mi va da dreptate – de la handbalistele care doar au venit în plimbare în Rusia (se știu ele care…) nu am pretenții, pentru că nici nu le pasă. Așa cum nu le pasă nici celor de pe banca tehnică, antrenori care n-au arătat că au sclipiri de geniu, ștaif, cum ar spune marele jurnalist sportiv Ovidiu Ioanițoaia!
Ne vedem în finala mică, probabil că va fi foarte mică pentru noi, unde întâlnim Germania! Sunt necăjit și pentru faptul că fetele noastre puteau aduce României aurul din Rusia, Tezaurul după care tânjim de atâția ani, poate altădată… (I.P.)

2 de comentarii pentru "Tricolorele au sfârșit ca armata lui Napoleon, în mlaștinile neputinței…"
  1. Antonia Ioana spune:

    Indraznesti sa o arati cu degetul pe Cristina dupa ce fata asta meci de meci a jucat neintrerupt si de cateva zile face doar injectii si electrosocuri pentru bratul de aruncare? Indraznesti sa arunci cea mai mare parte a vinei pe cea mai eficienta handbalista din teren? Rusine sa iti fie pentru vorbele aduse unei asemenea handbaliste deosebite care si-a dat si sufletul pe teren!!! Rusine ca mereu dupa o infrangere sau o nereusita stim numai sa aratam cu degetul fara sa ne gandim la sacrificiile din spate!!! Rusine rusine rusine!!!

  2. Ion spune:

    Ești de departe cel mai prost ziarist mai nene tâmpit ce ești !!!!!
    Tu la ce dracu te uiți ? Sau mai bine zis, ai vreo idee despre ce înseamnă handbal de performanța ?

    Nerusinatule !!!!!!!