Astăzi, cu ceva timp în urmă, Turul Insulei Heinan, China, la ciclism s-a încheiat, odată cu desfășurarea etapei a noua, câștigată la sprint de americanul Brenton Jones, de la Drapac Professional, urmat de Fabio Silvestre, de la Trek Factory, și Benjamin Giraoud, de la Team Marseille. Românul Eduard Grosu a sosit odată cu plutonul fruntaș, pe locul nouă, având același timp cu americanul Jones. Clasamentele finale spun totul – Edy a lăsat urme adânci, pe unde a trecut, punând România, în premieră, pe harta ciclismului profesionist!

A fost un maraton de nouă zile, cu foarte multe incidente în pluton, mai ales în apropierea liniei de sosire. Cicliștii europeni au făcut legea în acest Tur, dar au plătit un anumit preț pentru îndrăzneala lor, de a veni într-o regiune cu umiditate mare, atrași, în special, de premiile consistente, care le-au depășit, uneori, chiar și pe cele din Turul Franței. Dar până să vă dăm detaliile finale, v-am rămas datori cu etapa de ieri, a opta, în care Eduard Grosu a avut o comportare la fel de meritorie, ca și în toate rundele în care a urcat în șea.
După gravul accident din etapa a cincea, românul a-nceput să fie mai precaut, să se ferească de rutierii mai puțin experimentați, fără o tehnică superioară de pedalare, și care nu-și respectă adversarii din pluton. Reamintim, în acel accident, Eduard a fost trântit cu violență pe asfalt, a suferit rani destul de grave pe tot corpul, bicicleta s-a rupt în bucăți, iar casca a fost zdrobită și ea. Chiar dacă avea dureri mari, Grosu s-a urcat a doua zi în șea și a pedalat la fel de bine. Și totuși, în etapa a opta, una grea, în lungime de 204 kilometri, cu o diferență accentuată de nivel și cu o sosire periculoasă, după o coborâre de 8 kilometri, Edy a încetinit puțin ritmul – probabil că durerile de la mâini și picioare au revenit, poate chiar și cele de la spate, unde avea răni deschise.

A pierdut 20 de secunde, este adevărat, însă a avut ambiția ca în micul său pluton de 10 rutieri să treacă primul linia de sosire. L-a bătut chiar și pe Sacha Modolo, de la Lampre, cel care avea să îmbrace, la final, tricoul galben al învingătorului. O satisfacție deosebită pentru român, care a impus respect și admirație, în plutonul multinațional. Cursa a opta a fost câștigată de Andrey Zeits, de la Astana, după 5h, 12:43, cu o medie orară de 39, 294 km, fiind urmat de Julien El Fares, de la Team Marseille, și Francisco Mancibo, de la Skydive Dubai. Eduard Grosu a sosit pe locul 16, la 20 de secunde de plutonul fruntaș.

Revenim la ultima rundă, în care putem spune că românul nostru a încheiat en fanfare cursa. A trecut linia de sosire pe locul opt, dar a recunoscut că s-a ferit un pic, nu s-a mai bătut cu toată forța, dorind să scape nevătămat, din această luptă pe pământ chinez. Fusese avertizat, cu câteva runde în urmă, ce înseamnă busculada, prin ce dureri poate trece. Oricum, situația lui din clasamentul final nu se modifica prea mult, dacă prindea dou-trei locuri mai în față. A fost o cursă de fugă permanentă, în care evadările s-au ținut lanț, și doar cei foarte bine pregătiți au putut ține contact cu plutonul fruntaș. Media orară a fost una incredibilă, de 46,050 km, posibilă și datorită traseului, care a avut un profil ușor în pantă. Etapa a fost câștigată de americanul Brenton Jones, de la Drapac Profesional, urmat de Fabio Silvestre, de la Trek Factory, și Benjamin Giraud, de la Team Marseille. Așa cum v-am mai spus, Eduard Grosu a venit pe locul nouă.

Și-acum, ierarhiile finale, care adună tot ce s-a întâmplat pe parcursul celor nouă etape. Și aș începe cu câteva considerații pentru Edy, ciclist care s-a bătut, aproape, singur cu tot plutonul, colegii săi de la NIPPO Vini-Fantini fiind, de fiecare dată, departe de fruntea grupului, acolo unde trebuia să-l sprijine pe român. Nume ca Daniele Coli, Iuri Filosi, Alessandro Malaguti sau Antonio Viola, toți italieni de origine, ar fi trebuit să fie mereu în acțiune, valoarea le-o permitea, poate chiar îi obliga, dar…

Nu facem niciun comentariu tendențios, însă Grosu ar mai fi avut nevoie de un umăr, cel puțin, ca să lupte cu ceilalți. Dar chiar și-așa, Eduard s-a comportat admirabil, numărându-se, de fiecare dată, printre animatorii celor nouă runde. El a ocupat, în ordine, următoarele poziții: locul 8, la prolog, locul 6, în etapa a doua, locul 3, în runda a treia, locul 5, în etapa a patra, locul 109, în runda a cincea, din cauza acelui grav accident, care i-a pus viața în pericol și în care a pierdut aproape patru minute, față de plutonul fruntaș, locul 6, în runda a șasea, locul 9, în a șaptea zi, locul 16, în penultima etapă, și locul nouă, în runda a noua.

Clasament general individual:
1. Sacha Modolo, Lampre, 35h 26:51, câștigător al tricoului galben
2. Andrey Zeits, Astana, la 9 secunde
3. Julien El Fares, Team Marseille, la 12 secunde
12. Eduard Grosu, NIPPO, la 35 de secunde

Clasamentul pe puncte (combativitate)
1. Sacha Modolo, 99 de puncte
2. Benjamin Giraud (Team Marseille), 92
3. Andrea Palini (Skydive Dubai), 84
4. Fabio Silvestre (Trek Factory), 73
5. Eduard Grosu (NIPPO), 66 de puncte

Clasament echipe
1. Astana
2. Trek Factory
3. Lampre
4. CCC Sprandi
5. Ucraina
6. NIPPO

Într-un clasament al rutierilor sub 25 fr ani, ierarhia arată astfel:
1. Eduard Grosu, 23 de ani – 258 de puncte
2. Valerio Conti, Italia, 22 de ani – 223
3. Emils Liepins, Letonia, 22 de ani – 73

Și ca o concluzie, am putea spune că Eduard Grosu se întoarce acasă ca un învingător. În criza în care se află ciclismul românesc, acest băiat din Zărnești este ca o torță care arde singură, dar cu folos, pe șoselele din întreaga lume. El poate fi un nou început, poate aduce acel entuziasm printre copiii care vor să urce pe bicicletă – depinde doar de cei care conduc acum ciclismul și chiar sportul românesc. Promitem să-i colorăm imaginea lui Edy la adevărata intensitate cu care el însuși pedalează. Urmează un interviu cu eroul nostru, cât mai curând!