Citesc pe agentiile romanesti de presa ca singurul candidat la sefia Federatiei de Gimnastica este Adrian Stoica, la fel ca si Simona Amanar-Tabara si Dan Grecu, pentru posturile de vicepresedinti ale Federatiei, toti trei fiind in exercitiu si in mandatul anterior. Nu sunt schimbari majore nici la pozitiile de membri in Comitetul Executiv, prin urmare, staff-ul care conduce gimnastica romaneasca va primi un nou credit, pentru urmatorii patru ani. Si mi-am adus aminte de discutia pe care am avut-o la Federatie, cu cateva luni in urma, cu Adrian Stoica, Mircea Apolzan si Anca Grigoras, ultima intrebandu-se retoric: „Daca plecam noi, cine mai vine sa conduca Federatia”? Am fost surprins de aceasta intrebare, iar doamna Grigoras, dandu-si seama ca a supralicitat, a motivat ca la Federatie sunt conditii grele, salarii mici si multe treburi de facut.
Si uite ca Stoica si compania au avut dreptate, lumea gimnasticii romanesti nu se inghesuie sa conduca, nu-si doreste o schimbare, n-are idei, dorinte si alte visuri de reorganizare a activitatii de performanta. Eu cred ca se impunea asta, mai ales ca ultimul ciclu olimpic, 2013-2016, a fost unul dezastruos, soldat cu necalificarea, in premiera, la Olimpiada, a echipei feminine, cat si cu un mare ZERO, la capitolul medalii cucerite, unde am participat, la individual, cu veteranii Catalina Ponor si Marian Dragulescu. Lotul olimpic, format din 21 de gimnaste, a cheltuit bani seriosi, si de la Federatie, si de la COSR, dar in zadar. Ba mai mult, mai bine de jumatate din fete au plecat acasa, la finele lui 2015, accidentate, si fizic, si psihic, altele au parasit stabilimentul pe parcurs, neacceptand relele tratamente si dezinteresul Federatiei, iar altele au fost trase pe dreapta, fara explicatii, poate doar ca aveau gene asiatice… Si asta in ciuda faptului ca cei mai capabili antrenori, in frunte cu sotii Octavian Bellu si Marian Bitang, previzionau ca gimnastele din lotul tricolor sunt valori incontestabile, care ne vor bucura sub cele cinci cercuri olimpice de la Rio.
Acolo, la Izvorani, tehnicienii nu si-au facut treaba, dar au excelat in rele tratamente, care au creat un mediu ostil de convietuire si performanta. Tehnicienii Adela Popa, Ioan Coroiu si Lucian Sandu s-au comportat ca pe feuda proprie, privind gimnastele cu dispret si cu un aer de superioritate. Cat despre sotii Bellu si Bitang, acestia au tratat cu superficialitate rolul lor de coordonatori, prin trei demisii si tot atatea reveniri la lot, iar de aici s-a ales praful de sportive cu 7-8 ani de gimnastica in spate. Site-ul www.ilfovsport.ro a scris despre aceste fete, despre dramele traite la Izvorani si lejeritatea cu care Federatia de specialitate a gestionat progresul gimnastelor, an de an, care faceau un pas inainte, dupa care urmau alti doi inapoi. Ma asteptam ca dupa Olimpiada din Brazilia unul, macar unul din cele trei persoane din Federatie, Stoica, Apolzan si Grigoras, sa-si dea DEMISIA de onoare, dar in sportul nostru nu mai exista asa ceva!
Pentru toate aceste neimpliniri, pentru acest haos existent de mai multi ani, lumea gimnasticii romanesti ii va lasa in continuare sa conduca, chiar daca au dovedit ca sunt incompetenti si nici mustrari de constiinta nu au. Presedintii de cluburi, antrenorii si toti cei care compun aceasta mare familie pot fi suspectati de autism, adica rupti de realitate si cu trairi interioare intense. Aceasta lipsa de reactie va adanci si mai mult abisul in care se cufunda gimnastica romaneasca. (Ionel Pana)


daca sint salari mici si conditi grele dece mai candideaza