OPINIE / Alin Buzărin scrie despre haosul din fotbalul mic: Mai sunt șaisprezece! Sau șvaițerul plin de găuri al ligii secunde

mar, 28 februarie 2017

Din măreața Serie Unică a eșalonului doi, din cele 20 de cluburi care au defilat la start, încercând să dea o necerută de nimeni impresie de grandoare, pareu s-au evaporat deja.

Au rămas șaisprezece, ca în filmele anilor de glorie, dar nici acestea nu se știe dacă vor duce la bun sfârșit treaba de care s-au apucat.

Problema e că aceste 16 echipe rămase sunt nevoite să ducă o cursă de 19 etape ale returului. În fine, de 17, pentru că două s-au disputat deja astă-toamnă și tocmai această grabă de a juca a dus la un fel de ciorbă lungă, în zeama fiecărei runde disputându-se, de regulă, doar 6 partide, patru dintre competitoare uitându-se, aproape în fiecare week-end, cum celelalte joacă.

E nu rău, ci de-a dreptul groaznic să dispuți două-trei meciuri și apoi să stai o etapă sau chiar două în plin sezon, pentru că adversarii pe care urma să-i întâlnești au părăsit peisajul. Îți ieși din ritm, iar competiția, cu 6 meciuri pe o tabelă pe care figuraseră la început 10, arată ca un cearșaf ciuruit.

Dacă nu s-ar fi jucat acele două etape din retur în toamna trecută, s-ar fi putut recurge acum, în primăvară, la o altă împerechere, în 16, cu 8 meciuri în fiecare rundă și fără echipe care stau. Fiecare cu fiecare, 15 runde, nu 19, ceea ce înseamnă o economie de aproape o lună la calendar.

Se va spune că nimeni n-a avut de unde să știe că Vâlcea și Târlungeniul aka Ștefănești, vor spune pas peste iarnă, deși erau destule semnale că așa se va întâmpla. Dar și cu 18 echipe, rămase după retragerea încă din toamna trecută a Berceniului și a Pâncotei, și chiar și cu cele două etape din retur disputate la finalul lui 2016, tot s-ar fi disputat returul pe o schemă de 18, nu de 20. Ar fi rezultat 17 runde, nu 19, adică vreo două săptămâni câștigate. Și n-ar fi stat aproape în fiecare rundă patru echipe, ci doar două.

Ca și cum n-ar fi de ajuns că se trambalează niște echipe cu burțile lipite de spinări de la Călărași la Satu Mare sau de la Timișoara la Suceava, acum puținul public care mai are nervi să urmărească acest eșalon costeliv e nevoit să asiste la o lăbărțare ilogică a, până la urmă, competiției-fanion pe plan intern pe care o organizează FRF.

1 comentariu la "OPINIE / Alin Buzărin scrie despre haosul din fotbalul mic: Mai sunt șaisprezece! Sau șvaițerul plin de găuri al ligii secunde"
  1. Anonim spune:

    Daca ne uitam bine avem mai multa asistenta in L 2 ca la masa bogatilor. Asa ca numai federatia este de vina ca nu i interesata de L2 .Daca ar ajuta financiar cum au promis si ar da o parte buna din banii de tv si in L2 nu am mai vedea echipe retrase. Vrem 1 serie promitem ajutor si pe urma ne plangem ca nu merge treaba dar cu promisiuni nu avansam.