Chirurgul nu se mai pune între ghilimele. E, practic, al doilea prenume al lui Dan Alexa, acest tip în aparență ursuz, închis în el, nesuferit chiar, care pe vremuri rașcheta tibii cu elan, iar acum încearcă să facă pe antrenorul, ascuns sub niște plete care enervează și ele, pentru că nu se mai poartă de la Beatles încoace.

Chirurgul de pe vremuri și-a dat examenul de antrenor în fața lui Dinamo. O mai învinsese o dată astă-toamnă, cu ASA, dar atunci s-a vorbit de geniul lui Zicu sau de jemanfișismul lui Gnohere, care a ratat un penalty.

Acum a pus pe teren o echipă fără genii, dar a avut câteva idei măcar interesante, care au blocat adversarul și au adus punctele victoriei. A jucat fără vârf clasic, ceea ce a incomodat linia de trei fundași centrali a lui Dinamo, obligată mereu să plece către linia a doua adversă în căutarea celui mai avansat jucător al Chiajnei, fie Herea, fie Cristescu.

A înfipt pe benzi două aripi de viteză, Serediuc și Vali Munteanu, ceea ce a țintuit în apărare lateralii cu apetit ofensiv ai lui Dinamo, Romera și Steliano Filip, care nu mai urcau atât de hotărât când vedeau cum Ceccarelli și mai ales Dielna aveau nevoie de ajutor.

A priceput imediat că Bejan încă nu e la nivelul dorit și că nu se descurcă în linia de mijloc. Cum cel în cauză avea și cartonaș galben, n-a ezitat să-l scoată în minutul 27, introducându-l în locul lui pe Raul Costin, care a și marcat imediat, la câteva minute. La fel a procedat și cu Dan Popescu, la ex-stelist văzându-se clar că în ultima vreme s-a antrenat mai mult pe terenul mic de la Liceul Eliade. L-a scos, l-a băgat pe Feussi în dreapta și l-a dus pe Bărboianu în stânga.

A înțeles că într-un meci cu Dinamo, în care n-ai cum să confiști tu mingea, fazele fixe sunt capitale. Chiajna le-a executat după un tipic clar, lung pe urcarea lui Dobrosavlevici, de la așezările căruia au venit două pase de gol care aproape că-l exonerează pe ex-apărătorul de la Clinceni și Târgu Mureș de acea gafă de la reușita lui Dinamo.

Cum însuși Alexa a recunoscut cu fair-play într-un interviu că, personal, e un tip lipsit de fair-play și că n-ar ezita să dea gol dintr-o minge pe care ar trebui s-o ofere adversarului, i se pot cauționa și ipostazele ușor melodramatice din final, invitarea alor săi la antijoc. Până și Andone, supărat cum era, a admis că și el, când antrena echipe maimici, recurgea la asemenea procedee în finalurile de meci, când se întrezărea un rezultat favorabil.
Destule argumente pentru a defini seara de grație a unui antrenor? Poate că nu toată lumea a înțeles concertul dirijat de Chirurg, cu bisturiul în mână, în loc de baghetă.

P.S. Acum o săptămână scriam despre amenințările cu demiterea venite pe adresa lui Florin Marin. Când n-a mai avut în teren cinci-șase jucători de 35 de ani, ci doar vreo trei-patru, Voluntariul a scos un rezultat istoric cu Steaua. Dacă, luptând exemplar, echipa sa se întorcea cu două înfrângeri la limită de la Craiova și de pe Arena Națională, era Dan Leasă mai mulțumit decât acum, când deși golaverajul ”dublei” a fost 2-7, în clasament s-a adunat totuși un punct?